1 Corinteni 12:4-10

　　　　Diversitatea darurilor spirituale pentru folosul tuturor (vers. 4-10)

　　　　Mai mult, în lumea păgână se presupunea că fiecare demon avea o anumită limită în care lucra: unul era un duh de vindecare, altul un duh de profeţie sau ghicire şi aşa mai departe. Apostolul îi învaţă deci pe corinteni, în versetele 4 până la 11, că toate darurile divine care se pot arăta în adunare vin de la unul şi acelaşi Duh – Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Duhul este unul, arătările puterii Lui sunt multe. Fie că este Duhul (vers. 4) sau Domnul (vers. 5) sau Dumnezeu (vers. 6), diversitatea care vine din unitate îi este trăsătură. Darurile sunt puse în legătură cu Duhul; slujbele, cu Domnul; lucrările, cu Dumnezeu.Darurile sau arătările Duhului sunt exprimate prin oameni în adunarea lui Dumnezeu. Nici un om nu le are pe toate. Ocazional unul singur ar putea avea mai multe, dar de obicei are numai unul. Dar fie că are mai multe sau numai unul, fiecare are nu pentru propriul său folos, ci pentru folosul tuturor. Versetul 7 spune: „Dar fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folos.“ Corintenii în mod evident se purtau ca nişte copii, presupunând că darul spiritual primit era ca o nouă jucărie, să-l folosească şi să se bucure de el pentru plăcerea şi arătarea lor personală. Darul primit de un mădular era de folos pentru întregul trup.