1 Corinteni 12:27-28

　　　　Sunteţi trup al lui Hristos (vers. 27)

　　　　Aplicaţia începe în versetul 27. Nu spune „Voi sunteţi trupul (articulat) lui Hristos“, pentru că aceasta ar indica sfinţilor din Corint că ei ar fi fost întregul trup şi ar fi dus la ideea că un alt trup ar fi fost în Efes şi aşa mai departe, până la ideea contradictorie şi inconsistentă de a fi mai multe „trupuri“. Apostolul spune: „Voi sunteţi trup al lui Hristos“, adică ei erau din trupul lui Hristos şi purtau în Corint caracterul „trupului lui Hristos“, fiecare în parte fiind un mădular.Ei erau deci mădulare ale acestui trup; şi de aici ajunge să spună în versetul următor cum a rânduit Dumnezeu aceste mădulare în „adunare“ sau „biserică“. Este bine să facem deosebire în gândirea noastră între trupul lui Hristos format printr-un act divin, şi adunarea aşa cum se află în lume, fie locală ca în Corint, fie în totalitatea ei. Dar când facem această deosebire trebuie să nu le despărţim pe cele două, deoarece lucrarea mădularelor are loc în adunare, şi lucrarea lor trebuie să fie stăpânită şi dirijată de adevărul care ni se prezintă aici cu privire la acest singur trup.

　　　　Nici un dar n-a fost dat tuturor (vers. 28)

　　　　„Darurile“ sau „manifestările“ Duhului, dăruite unora dintre mădulare sunt detaliate în versetul 28. Este de notat ordinea lor. Apostolii vin întâi, feluritele limbi vin cele din urmă. Corintenii, care erau carnali, dădeau mare importanţă darurilor spectaculoase, cum fac şi mulţi credincioşi carnali astăzi. A vorbi într-o limbă necunoscută le părea în mod evident cel mai dorit lucru. Aprecierea lor era totuşi greşită. Darurile sunt împărţite potrivit voinţei suverane a Duhului. Nici un dar n-a fost dat tuturor. De obicei fiecare în parte avea un anumit dar.