1 Corinteni 12:21-26

　　　　Fiecare mădular este necesar (vers. 21-26)

　　　　Ilustrarea acestei idei dată în versetul 21 este foarte izbitoare. Ochiul este organul vederii, mâna este organul muncii. Unii credincioşi „văd“ bine, sunt dotaţi cu o pricepere spirituală deosebită. Ei sunt satisfăcuţi când înţeleg lucrurile lui Dumnezeu. Se ocupă mult cu studiul şi cu meditarea, şi probabil au foarte puţin timp pentru munca activă. Alţi credincioşi sunt lucrători foarte activi: ei pun mâna la multe lucruri grele pentru Domnul lor. În adevăr, ei lucrează atât de mult încât pericolul lor este ca nu cumva în munca lor să devină lipsiţi de învăţătură şi de aceea fără cunoaşterea voii Domnului. Acum pericolul este ca „ochiul“ să spună „mâinii“: nu am nevoie de tine. Nu se dă ideea că „mâna“ ar spune acelaşi lucru „ochiului“. Experienţa practică dovedeşte că de obicei cei care văd departe, intelectual, ei sunt ispitiţi să vorbească în felul acesta fratelui care are mai puţină cunoaştere şi totuşi este un om care lucrează mult.Iarăşi, capul şi picioarele sunt puse în contrast. Nu numai văzul, dar şi auzul, mirosul şi gustul aparţin capului. Numai unul din cele cinci simţuri este distribuit peste tot trupul. Capul are nevoie de linişte şi odihnă pentru a-şi exercita funcţiile. Iar picioarele sunt instrumentele pentru mişcare. Capul doreşte ce este liniştit şi stă pe loc, ca să fie în stare să observe şi să audă şi să gândească, dar picioarele sunt pentru activitate şi mişcare. Capul ar putea fi foarte ispitit să spună picioarelor: N-am nevoie de voi!În trupul omului orice mădular este necesar, pentru că Dumnezeu le-a rânduit să fie împreună. El a dat mai multă cinste acelor părţi care ar putea fi socotite fără cinste şi a dat destulă frumuseţe celor care n-ar apărea frumoase. Medicina se pare că strânge dovezi în privinţa aceasta, arătând cum glande mici, la care mai înainte nimeni nu se gândea, sunt de o mare importanţă reală, având un astfel de control asupra omului încât dacă ele ar înceta să funcţioneze, trupul ar muri. Aşa este trupul lui Hristos, şi de aceea mădularele trebuie să aibă aceeaşi grijă şi interes unele faţă de celelalte. Dacă una este afectată, în bine sau rău, toate sunt afectate.Observaţi cum prin toată această ilustrare trupul uman este văzut ca lucrare a lui Dumnezeu. Versetul 18 spune acest lucru, şi versetul 24 îl menţionează din nou, şi de aceea dezbinarea este exclusă. Din nou în versetul 21 nu se spune că ochiul n-ar trebui să spună mâinii: „n-am nevoie de tine“, ci nu poate spune. Chiar în acelaşi fel, acest unul şi singurul trup al lui Hristos este văzut ca rod al lucrării lui Dumnezeu. El este ce a rânduit Dumnezeu să fie; este lucrarea lui Dumnezeu care nu poate fi distrusă de om.Observaţi, pe de altă parte, că deşi el este lucrarea lui Dumnezeu, din cauza aceasta nu este un lucru ideal, scos din sfera vieţii prezente şi practice, fără legătură cu biserica în situaţia ei actuală. Chiar dimpotrivă, pentru că apostolul îndată începe să dea chiar această aplicaţie în prezent.