Versetul zilei

Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari și cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept și în cele mari.

Luca 16:10 (VDC)

1 Corinteni 12:11-13 (F. B. Hole)

de F. B. Hole - 10 Ianuarie 2017

1 Corinteni 12:11-13

    Un singur trup (vers. 11, 12)

    După ce a enumerat diferite daruri şi a subliniat din nou că toate sunt împărţite „fiecăruia în parte cum vrea El“ în voia Sa suverană şi în înţelepciunea Sa, apostolul trece în versetul 12 la „un singur trup“, pentru folosul căruia sunt dăruite toate. Trupul uman este folosit ca o ilustrare. El are multe mădulare şi totuşi este o unitate organică. Apoi adaugă: „tot aşa este şi Hristosul“, cuvânt care în greacă are articolul definit.Aceasta este o expresie de o deosebită valoare. Aici nu este Hristos personal, ci acel singur trup – biserica – fiind trupul lui Hristos, Numele Său poate fi chemat peste ea.Adunarea deci, ca trup al lui Hristos, este o unitate organică, întocmai ca trupul omenesc. Trupul Lui a fost format printr-un act al lui Dumnezeu, în puterea unui singur Duh. Este important să ne amintim acest lucru, pentru că prin acest fapt îi este asigurată integritatea. El nu poate fi atins sau distrus de om sau de puterea satanică, deşi manifestarea lui vizibilă în timpul călătoriei pe pământ poate fi şi a fost tulburată. Lucrul în sine, fiind format de Dumnezeu, rămâne, şi va fi pe deplin arătat în glorie.

    Prin botezul Duhului Sfânt, un loc în acest singur trup (vers. 13)

    Lucrarea Duhului în formarea unui singur trup este descrisă ca un „botez“. În botez un om este scufundat şi îngropat în mod figurat. Acest singur trup a fost format şi noi am fost aduşi în el pe această bază; adică, ce a fost ca om natural, fiind copii ai lui Adam, cu toate particularităţile noastre personale şi cu contururile noastre colţuroase au fost scufundate în acest singur Duh. De aceea toate însuşirile noastre naturale distructive au dispărut în acest singur trup. Nu erau deosebiri naţionale mai mari decât între iudei şi naţiuni; nu erau despărţiri sociale mai mari decât între rob şi omul liber. Dar aceste deosebiri şi despărţiri, şi orice altele ca ele, s-au dus în acest un singur trup. În lumina aceasta, cât de fără rost şi păcătoase erau partidele şi şcolile de învăţătură şi despărţirile printre corinteni; cât de copilăreşti erau luptele lor pentru onoare personală! Şi cât de fără raţiune şi păcătoase şi puerile sunt lucrurile asemănătoare care desfigurează creştinătatea astăzi!Să punem la inimă! Am uitat reala forţă şi înţelesul acestui botez prin care ne-am găsit locul în acest singur trup. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, eu sunt în acest un singur trup, dar pe baza faptului că vechiul meu „eu“ a fost scufundat. Şi tu eşti în el, având vechiul tău „eu“ scufundat. Şi orice alt mădular al trupului este acolo, având vechiul „eu“ scufundat. Dacă am realiza însemnătatea acestui adevăr, ce schimbare s-ar face faţă de aspectul exterior al lucrurilor printre sfinţii lui Dumnezeu!Dar nu numai că noi toţi am fost botezaţi în puterea unui singur Duh într-un singur trup, dar fiecare dintre noi, individual, a fost făcut să „bea dintr-un singur Duh“. Aceasta pare să fie o referire la Ioan 7.37-39. Fiecare mădular al trupului a primit sau a fost cuprins de acest un singur Duh, încât El îl caracterizează şi îl îndrumă pe fiecare. Unitatea este astfel produsă în aceste două căi. Fiecare a fost scufundat în Duhul; şi Duhul este în fiecare printr-o îmbibare personală.

    Lucrarea Duhului Sfânt este un act divin, real, un idealistic (vers. 12, 13)

    Versetele 12 şi 13 ne arată deci ce a făcut Dumnezeu Însuşi să aibă loc prin puterea Duhului Sfânt, şi prin urmare lipsurile omeneşti nu pot schimba nimic din această lucrare. Este un lucru spiritual ideal, dar nu este pentru aceasta nereal. Nu este doar o idee frumoasă care să fie lăsată în sferele înalte ale ideilor. Nu, este un fapt prezent, care există prin lucrarea divină; iar credinţa îl distinge şi se poartă potrivit lui. Dacă nu-l înţelegem, nici nu ne putem purta în consecinţă.Să avem deci credinţa de a înţelege ce anume s-a făcut prin lucrarea Duhului şi ce am primit prin ceea ce „am băut“ dintr-un singur spirit; şi întreaga noastră viaţă în legătură cu Hristos Însuşi şi cu cei credincioşi să fie influenţată în felul acesta.