1 Corinteni 11:23-30

　　　　Cina Domnului (vers. 23-27)

　　　　Dumnezeu a binevoit să ne dea patru istorisiri a instituirii Cinei Domnului, iar cea de a patra, prin apostolul Pavel, îşi are o importanţă deosebită, deoarece ea arată clar că trebuie ţinută de credincioşii dintre naţiuni ca şi de iudei, de asemenea că ea va continua „până vine El“. Materialele folosite sunt dintre cele mai simple – pâinea, paharul – semne care se găseau în fiecare zi în casele celor din acele zile. Semnificaţia materialelor era foarte profundă – „trupul Meu“, „noul legământ în sângele Meu“. Şi întregul spirit al rânduielii este „amintirea“. Avem să ne amintim de El în împrejurările în care a fost El atunci, în moarte, deşi Îl cunoaştem ca pe Cel care este glorificat în cer.Cina Domnului deci începe cu amintirea Lui în moarte. Multe vor izvorî din această amintire şi nu vom uita să fim conştienţi de ceea ce este binecuvântare (adică „paharul binecuvântării“) şi prin urmare vom binecuvânta pe Dumnezeu.

　　　　Să deosebim trupul Domnului (vers. 27-30)

　　　　Dar trebuie să pătrundem dincolo de simboluri, la ceea ce simbolizează ele. Trebuie să deosebim trupul Domnului; în felul acesta vom fi feriţi de a trata aceste lucruri sfinte într-un fel nesfânt sau nevrednic, aşa cum făceau corintenii. Domnul nu-i socotea fără vină, şi ei îşi mâncau şi îşi beau judecata. Erau vinovaţi pentru dezonorarea făcută nu numai pâinii şi paharului, ci şi trupului şi sângelui lui Hristos, simbolizate de pâine şi de pahar. Acesta este înţelesul clar al versetelor 27 şi 29.Ce trebuie să facem deci? Când Domnul a lovit pe Uza pentru că tratase chivotul lui Dumnezeu ca şi cum ar fi fost un lucru obişnuit (2 Sam. 6). David s-a temut şi n-a vrut să mute chivotul la el, pentru un timp. Aceasta a fost o greşeală, pe care a îndreptat-o după aceea, dând cinste chivotului şi tratându-l aşa cum îi poruncise Domnul. Îndrumările date de apostolul Pavel corintenilor în versetele 28 şi 30 se potrivesc cu această întâmplare. Dumnezeu a intervenit în judecată printre ei, mulţi erau slabi şi bolnavi şi unii au fost înlăturaţi prin moarte. Dar aceasta nu trebuia să-i facă să nu mai ia parte la Cina Domnului. Mai degrabă, trebuia să-i facă să se cerceteze pe ei înşişi, şi să ia parte într-un spirit de judecată de sine. Fuseseră unele abuzuri, dar remediul pentru aceasta nu era să nu mai ia parte, ci să folosească ocazia pe care o aveau, în ascultare de îndrumarea dată de Dumnezeu.