1 Corinteni 1:10-17

　　　　Dezbinări şi ceartă (vers. 10-17)

　　　　În lumina aceasta, cât de mare este răul de a face partide sau a avea spirit de partidă, chiar dacă nume de mare cinste ar fi ataşate de aceste partide, sau chiar însăşi numele lui Hristos ar fi luat pentru a forma o partidă! Din versetul 6 al capitolului 4 înţelegem cum corintenii îşi făceau partide în jurul oamenilor care aveau dar în adunarea lor, iar apostolul s-a ferit să menţioneze numele lor, punându-l pe al Său, al lui Apolo şi al lui Petru. În felul acesta el menţinea bunăcuviinţa delicată, caracteristică creştinismului, şi în acelaşi timp sporea efectul argumentului său. Apostolul Pavel era tatăl lor spiritual, dar chiar a spune „şi eu sunt al lui Pavel“ nu era de admis.Dezbinările – adică schimele sau partidele – duc întotdeauna la certuri. Dorinţa lui Dumnezeu este ca noi să fim uniţi într-un gând şi o judecată. Deşi la depărtare, veşti despre starea tristă a corintenilor ajunseseră la urechile lui Pavel, şi el s-a purtat cu credincioşie faţă de ei. În acelaşi timp, el spune deschis de la cine i-au venit informaţiile. Casa Cloei nu putea da informaţii împotriva lor şi totuşi să rămână anonimă, spunând: „Să nu ştie nimeni că noi ţi-am spus!“ De asemenea, apostolul însuşi se ferea de acuzaţii vagi şi neprecise. Era foarte clar şi hotărât în ce spunea: „Vorbesc dar despre aceasta...“ (vers. 12). Dacă felul acesta de comportare ar fi luat în seamă când ar trebui să fie aduse înainte unele învinuiri, bine ar fi.Întrebările din versetul 13 sunt puse cu un scop precis. Hristos este Unul singur. Numai El a fost răstignit pentru noi. Numai pentru Numele Lui am fost botezaţi. Apostolul era mulţumit că deşi fusese mult timp în Corint, nu botezase pe mulţi dintre ei, ci vreo doi sau trei. În însărcinarea dată celor doisprezece (Matei 28 şi Marcu 16) botezul avea un loc proeminent. În însărcinarea dată de Hristos lui Pavel tot accentul a fost pus pe predicarea evangheliei, şi nu pe botez. Este posibil desigur ca botezul să fi avut o parte în aceste dezbinări şi certuri de la Corint. Oricum, versetul 17 arată foarte clar că nu botezul, ci evanghelia crucii lui Hristos este lucru de cea mai mare importanţă. Şi mai mult, crucea trebuie să fie predicată în aşa fel încât să nu-i fie făcute zadarnice înţelesul şi puterea.