1 Corinteni 10:16-17

　　　　Comuniune, fiind un singur trup (vers. 16, 17)

　　　　Cea dintâi semnificaţie a paharului şi a pâinii din care luăm la cina Domnului este sângele şi trupul lui Hristos. Lucrul acesta era foarte clar din momentul instituirii ei, aşa cum este redată în cele dintâi trei evanghelii. Dar era şi o altă semnificaţie, subliniind înţelesul ei de la început, care nu vine la lumină până ce ajungem la aceste versete: anume, gândul „comuniunii“ sau „părtăşiei“. Rânduiala aceasta sfântă este nu numai o ocazie care trezeşte cele mai adânci sentimente ale evlaviei personale; ea este o ocazie de comuniune, care se arată în faptul că noi care luăm parte dintr-o singură pâine suntem tot aşa cum este pâinea din care luăm toţi.Dar aici să observăm cu grijă lucrurile care se deosebesc. Această singură pâine semnifică trupul lui Hristos care s-a dat la moarte pentru noi. Faptul că noi, cei credincioşi, deşi mulţi, toţi luăm parte din acea singură pâine, are semnificaşia că noi suntem un singur trup. Suntem un singur trup printr-un act divin (vezi cap. 12.13). Participarea împreună la o singură pâine nu ne face un singur trup, ci este semnul că suntem un singur trup. Şi la acel semn apostolul Pavel îşi aplică ideea pe care o are.Punctul pe care îl introduce este că această comuniune este implicată în cina Domnului: nu numai comuniunea unul cu altul, ci comuniunea sângelui şi trupului Domnului. Nu este aici nimic care să sprijine superstiţia. Ceea ce frângem este pâine. Cea din care luăm parte este pâine. În plus, bând şi luând parte, ai comuniune în ceea ce semnifică paharul şi pâinea; şi vei fi răspunzător faţă de aceasta, aşa cum se spune clar în versetul 27 din capitolul următor. Acesta este un adevăr extrem de solemn – adevăr care prea adesea este trecut cu vederea.