Scripturile în fiecare zi

Samuel moare şi, odată cu el, încetează şi rugăciunile pe care le înalţă cu credincioşie lui Dum­nezeu în favoarea poporului (12.23). Moise şi Sa­muel sunt două exemple sublime de mij­locitori (Ieremia 15.1). Totdeauna este un fapt so­lemn când Dumnezeu ia la Sine pe un om al ru­gă­ciunii, bărbat sau femeie, când o voce este curmată... pro­babil după ce s-a rugat mult pentru noi. Dar mij­locirea Dom­nului nu va înceta, „El trăind pururea ca să mijloceasc㓠pentru noi (Evrei 7.25).

David, adevăratul împărat, salvatorul lui Israel, se găseşte în mijlocul poporului lui asemenea unui păstor credincios. El a vegheat asupra tur­melor bogatului Nabal cu aceeaşi grijă cu care veghease odinioară asupra celor proprii. Acum îşi trimite tinerii în­so­ţitori la casa omului acestuia cu un mesaj de pace (v. 6; vezi şi Luca 10.5). Dar Nabal nu-l cunoaşte pe David şi-l tratează cu dispreţ (v. 10). Nabal este ca acei farisei care au spus despre Isus: „Pe Acesta nu-L ştim de unde este“ (Ioan 9.29). Nabal îl respin­ge pe adevăratul îm­părat şi pe mesagerii lui. Şi faptul acesta confirmă declaraţia pe care Domnul a făcut-o ucenici­lor Săi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă as­cultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă  respinge“ (Luca 10.16).

În plus, asemeni bogatului „nebun“ din Luca 12.16-20, Nabal îşi atribuie tot ceea ce Dumnezeu i-a pus în mâini: „pâinea mea“, „apa mea“, „carnea mea“ etc (v.11).