Scripturile în fiecare zi

David şi însoţitorii lui şi-au găsit refugiu în alte peşteri: locurile întărite din En-Ghedi. Evrei 11.38 ne relatează despre aceşti oameni ai credin­ţei, „de care lumea nu era vrednică, rătăcind în pustiuri şi în munţi şi în peşteri şi în cră­pătu­rile pământului“. Apoi îl vedem pe Saul „suflând încă ameninţare şi ucidere“ (asemenea unui alt Saul, cel din Fapte 9.1) şi care, în timp ce-l ur­mă­reşte pe David, intră din în­tâm­plare în peştera în care acesta se ascunsese. Tine­rii lui David văd aici imediat mâna lui Dum­ne­zeu: ŤDom­nul îţi oferă ocazia să termini cu vrăj­maşul tău şi să-ţi iei locul pe tronť. Însă David nu va face aşa. El îl onorează pe „unsul Domnului“, în pofida ră­utăţii acestuia (1 Petru 2.17). De asemenea, pune în prac­ti­că în­demnul din Romani 12.19: „nu vă răzbunaţi singuri, prea­i­ubiţilor“. Vorbind despre această experienţă, David va spune: „... l-am eliberat pe cel care mă asuprea fără temei“ (Ps.7.4). No­bleţea şi bunătatea lui ne amin­tesc de Isus, care nu S-a răz­bunat pe vrăjmaşii Săi, ci, din con­­tră, S-a rugat pentru ei: „Tată, iartă-i“ (Luca 23.34).

Încurcat (vezi Ps. 35.4), aparent umilit, Saul trebuie să recunoască drep­turile lui David la domnie în Israel.