Scripturile în fiecare zi

Locuitorii din Bet-Şemeş au onoarea să pri­mească chivotul. Dar îşi iau libertatea să-i ridice partea care îl acoperea –  capacul ispăşirii; şi Dum­nezeu îi pedepseşte cu severitate (comp. cu Numeri 4.20). Acesta este un avertisment pentru noi, ca să-I acordăm lui Isus respectul sfânt pe care I-l dato­răm. Dumnezeu nu tolerează nici o curiozita­te profană avându-L ca subiect pe El.

Dar, vai, după această pedeapsă, bet-şemiţii reac­ţio­nează asemenea filistenilor, dorind să sca­pe de acest chivot prea sfânt pentru ei. Unii creştini se aseamănă cu aceşti oameni. Decât să se cer­ceteze pe ei înşişi şi să-şi pună lucrurile în ordine, preferă să se depărteze de Domnul în gândurile şi în vieţile lor. Prezenţa Lui îi deranjează. Nu este trist lucrul acesta?

Însă Dumnezeu ne pune înainte oameni care, din contră, sunt fericiţi să-L primească. Locu­itorii Chiriat-Iearimului ies în întâmpinarea chi­votului şi-l aduc în casa lui Abinadab, pe deal.

Gândurile ni se întorc încă o dată spre Isus. Întrucât poporul Lui Îl respingea, n-avea un loc un­de să-Şi plece capul; dar, într-o împrejurare, „o fe­meie cu numele Marta L‑a primit în casa ei“ (Luca 10.38). Iată casa lui Abinadab şi casa din Be­ta­nia: bucurie şi binecuvântare pentru acela care îşi des­chide uşa; şi, de asemenea, bucurie pentru divi­nul Oaspete care este onorat acolo (Apocalipsa 3.20)!