Scripturile în fiecare zi

Domnul a permis ca acest chivot să cadă în mâinile filistenilor. Dar ei trebuie să ajungă să înţeleagă că, dacă Israel a fost înfrânt, aceasta nu este din cauza superiorităţii dumnezeului filisteni­lor, ci pentru că voia Domnului a fost să se în­tâmple aşa. El doreşte să le arate vrăjmaşilor popo­rului Său că au în mijlocul lor „chivotul pu­terii“ Lui (Psalmul 132.8). De două ori a căzut idolul lor îna­intea Dumnezeului lui Israel. Apoi plă­gile îi lo­vesc pe vrăjmaşii Domnului ca şi odi­nioară în Egipt. Puterea Lui este demonstrată prin pe­depse.

Priviţi încă o dată egoismul inimii omeneşti, dezvăluit de aceia care vor trimite altora un obiect atât de periculos!

Dar acum să ne întoarcem de la această si­tu­aţie tristă şi să privim la Isus, pentru care chi­vo­tul constituie întotdeauna o frumoa­să imagine. În Ioan 18, poporul Îl caută ca să-L prindă. La aceste cu­vinte, „Eu sunt!“, oamenii „s-au dat înapoi şi au căzut la pământ“ (Ioan 18.6), la fel ca statuia lui Dagon aici. Isus Se lasă prins; este trimis de la Ana la Caiafa şi de la Irod la Pilat (ca şi chivotul, de la Asdod la Gat şi de la Gat la Ecron). Dar cei care Îl tratează astfel, care Îl insultă şi care Îl condamnă, trebuie să înveţe aceste cuvinte de pe buzele Lui: „Veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului“ (Matei 26.64).