Scripturile în fiecare zi

Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o ase­menea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când ina­mi­cul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dum­ne­ze­u! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de aseme­nea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

Eli ar fi avut probabil un mijloc de a înde­părta pedeapsa divină aflată asupra lui Is­rael. Conform Deute­ronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avu­sese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chi­votul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ulti­mă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât pro­pria familie şi acelaşi lucru este ade­vărat şi pen­tru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod (ŤNu este glorieť sau ŤUnde este gloria?ť), ea pronunţă discursul fune­rar pentru poporul ei.