Scripturile în fiecare zi

8

Martie

Geneza 41:37-52

Acum se întoarce o pagină importantă în istoria lui Iosif. După suferinţă vine gloria (comp. cu Luca 24.26). Chinuitul aruncat în groapă, robul dintr-o ţară străină, prizonierul din tem­niţă, devine domnul ţării (42.30), salvatorul lu­mii (sau Susţinător al vieţii), cel înaintea că­ruia se pleacă orice ge­nunchi (v. 43 nota f; v. 45 nota g). Fiecare dintre aceste titluri ne vor­beşte de­spre Acela care, odinioară umilit şi dis­pre­ţuit, va fi în curând onorat în eternitate de toţi oa­menii. Isus Nazari­neanul a fost înălţat de Dumnezeu foarte sus şi a fost încununat cu glorie şi cu onoare (E­vrei 2.7). Şi, ca o completare a tuturor acestor glorii, ceea ce-I poate satisface afecti­vitatea, lui Iosif i se dă o soţie, imagine a Bi­se­ricii, luată din mijlocul naţiunilor (Efeseni 1.20-23). Nu­mele fiilor săi ar putea sugera chinul amar al Mân­tuitorului, chin uitat de acum (Ma­nase, v. 51), pentru a gusta un belşug de roa­de (Efraim, v. 52; comparaţi cu Isaia 53.11).
Psalmul 105.16-21 rezumă această măreaţă povestire. Înainte de a trimite pe pământ foametea pe care o ho­tărâse, Dumnezeu l-a pregătit pe Iosif prin suferinţe. El este un simbol al lui Hris­tos în calitatea Sa de Salvator şi de Susţinător al vieţii lumii şi al familiei lui Israel (Efra­im în­seamnă dublă rodire). Aşa că putem rosti cu ad­­­mi­­raţie: „Vom găsi noi un om asemenea acestuia?“ (v. 38).