Scripturile în fiecare zi

9

Martie

Geneza 41:53-57, 42:1-8

Ceea ce Domnul anunţă se împlineşte cu sigu­ranţă. Aşa s-a întâmplat şi cu cuvintele lui Iosif, care sunt de fapt chiar cuvintele lui Dumnezeu. Cei şapte ani de abundenţă se scurg, apoi începe foametea.
Dumnezeu încearcă prin toate mijloacele să în­toarcă spre El gândurile oamenilor. Din această cauză, în lume există pace şi război, belşug şi lipsuri, bucurii şi încer­cări, care apar în viaţa oricărei fiinţe ome­neşti. Dar, vai, oa­menii nu se gândesc deloc să mulţumească Dom­nului pentru bucuriile pe care El li le dă şi nici nu obiş­nuiesc să vină la El pentru a găsi ajutor în în­cer­că­rile lor! Totuşi, aşa cum faraon poruncea „Merge­ţi la Iosif“(v. 55), Duhul lui Dumne­zeu îi în­deam­nă pe oameni să se întoarcă la Mân­tuitorul şi În­suşi El cheamă: „veniţi la Mine…“ (Matei 11.28). Da, să mergem la Singurul care dă belşug care ne poate hrăni sufletele. Şi să profităm, de asemenea, de vremurile de belşug spi­ritual, de libertatea de a ne strânge ca a­dunare, de lectură, ca să ne umplem „ham­ba­rul“ minţii şi al inimilor (Proverbe 10.5). În mo­men­tele de lipsuri sau de sin­gură­tate, de descurajare, cele pe care le-am strâns (în rezervă) ne vor da pu­tere şi bucurie în Domnul. Şi, mai pre­sus de orice, să nu uităm sfârşitul v. 55: „Faceţi ce vă va spune el“ (comparaţi cu Ioan 2.5).