Scripturile în fiecare zi

16

Ianuarie

Geneza 9:1-19

Pământul a fost măturat de consecinţele păcatului. Însă rădăcina răului este mereu acolo, în inima o­mului, pe care toate apele potopului nu o pot cu­răţi.
Dumnezeu îl binecuvântează pe patriarh şi familia lui şi le încredinţează guvernarea pămân­tului. Cum vor răspunde descendenţii lui Noe la această bunătate divină? În acelaşi fel în care a făcut Cain în ca­p. 4: vărsând sânge! Dumnezeu o spune: violenţa va reapărea. Da, sângele Fiu­lui lui Dumnezeu Însuşi va fi vărsat şi doar acesta va putea spăla inima omenească.
Pământul este încre­dinţat omului, care de atunci îl stăpâneşte cu asprime. Sub jugul său „toată creaţia suspină împreună şi este în dureri de naştere până acum“ (Romani 8.22).
Ca semn al le­gă­mân­tului Său, Dumnezeu dă curcubeul în nor. Apariţia sa la momentul unei averse este şi astăzi un semn al harului, o amintire a promisiunii din v. 15. În sens spiritual, tot aşa este şi pentru creştin. În toate fur­tunile de aici, de jos, el are privile­giul să-şi înalţe ochii credinţei spre un Dumnezeu credincios promisiunilor Sale. Prezenţa lui Hris­tos la dreapta Sa (Evrei 9.12; 10.12) vor­beşte mai bine decât curcubeul, ea fiind o necur­mată a­ducere-aminte că orice copil al lui Dumnezeu a scăpat de o judecată mult mai grozavă decât potopul.