Scripturile în fiecare zi

15

Ianuarie

Geneza 8:6-11

Fără mijloc de propulsie şi fără cârmă, corabia pe care o conduce Dumnezeu cu mână sigură a­tinge usca­tul pe muntele Ararat. Aparent Noe ar putea ieşi. Dar el aşteaptă şi mai trec multe zile. Intrat în corabie la porunca lui Dumnezeu, el nu va ieşi de acolo decât la porunca lui Dumnezeu. Porumbelul care nu se poate aşeza nicăieri şi care se întoarce în corabie este un sim­bol al Duhului lui Dumnezeu care nu-Şi găseşte locul într-o lume condamnată. Dar când va apărea Isus, Duhul Se va putea în sfârşit aşeza peste El în chipul curat al unui porumbel (Matei 3.16). Şi astăzi este la fel pentru credinciosul care are Duhul Sfânt: el nu găseşte în lume nici o hrană spi­ri­tuală, nimic care să-i satisfacă inima. Dimpotri­vă, omul fi­resc este în largul lui în lume, un sim­bol în acest sens fiind corbul, pasăre ne­curată potrivit cu Levitic 11.15, care se hrăneşte cu carne stricată.
Noe iese în sfârşit din corabie, la porunca Domnului. Primul lucru pe care îl face este să ofere o jertfă. Dumnezeu are pri­mul drept asupra acestui pământ curăţit de stri­căciunea lui şi spre El se înalţă un miros plăcut.
N-am cunoscut şi noi adesea în viaţa noastră izbăviri, fie ele mari sau mici? Să nu uităm nici­o­dată să aducem mulţumiri! Şi mai ales pentru „o mântuire aşa de mare“ (Evrei 2.3)!