Sămânța bună

Femeii aproape că nu‑i venea să creadă că pastorul cumpărase acea față de masă. I‑a povestit că, înainte de război, ea și soțul ei erau oameni înstăriți în Austria, dar, când au venit naziștii, ea a trebuit să plece, soțul ei urmând să vină după o săptămână. Ea a fost arestată și nu și‑a mai văzut niciodată soțul. Pastorul a dorit atunci să‑i dea fața de masă, dar ea a insistat să o păstreze pentru biserică. Pastorul a cerut atunci măcar s‑o conducă până acasă. Ea locuia de cealaltă parte a localității Staten Island și venea în Brooklyn numai pentru a face menaj. Sărbătoarea nașterii Domnului a decurs deosebit. Biserica era plină. Acordurile muzicale plăcute, atmosfera înălțătoare. La sfârșit, pastorul și soția lui i‑au salutat pe toți și mulți au spus că vor mai veni. Dar un bărbat în vârstă, pe care pastorul l‑a recunoscut că era dintre vecini, a rămas pe o bancă și se uita fix în față, așa că pastorul l‑a întrebat de ce mai zăbovește. Atunci bărbatul l‑a întrebat de unde avea fața de masă de pe perete, pentru că era identică cu cea pe care o lucrase soția lui, cu ani în urmă, în Austria, înainte de război. Cum ar putea să existe două care să semene într‑atât? El i‑a povestit pastorului cum veniseră naziștii și cum și‑a forțat soția să fugă, iar el voia să o urmeze, dar a fost arestat. Nu‑și mai văzuse soția de 35 de ani. Atunci pastorul l‑a întrebat dacă i‑ar îngădui să‑l ducă pentru o plimbare la Staten Island. Și l‑a dus la casa la care pastorul o condusese pe femeie cu trei zile înainte. L‑a ajutat să urce cele trei etaje și, după ce a bătut la ușă, a văzut cea mai minunată reuniune prilejuită de sărbătoarea nașterii Domnului Isus pe care și‑ar fi putut‑o imagina vreodată.

(relatare din viața pastorului Robert Reid)