Sămânța bună

Noul pastor, care tocmai fusese numit, a avut ca primă misiune să deschidă o biserică într‑o suburbie din Brooklyn. Biserica era foarte dărăpănată și era mult de reparat, dar el și‑a propus să facă tot ce era necesar pentru ca prima slujbă s‑o țină în ajunul de sărbătorii nașterii Domnului. A reparat băncile, a tencuit pereții și i‑a zugrăvit, așa că pe 18 decembrie aproape că terminase totul. Dar pe 19 a venit o furtună cumplită, care a ținut două zile. Pe 21 decembrie, pastorul a mers la biserică și inima i s‑a topit văzând că prin acoperiș cursese apă, făcând ca, pe o suprafață de 5m × 3m, să cadă tencuiala tocmai în dreptul amvonului. Pastorul a spălat pe jos și, neștiind ce ar mai putea face decât să amâne slujba din ajunul sărbătorii nașterii Domnului, a plecat îngândurat. În drum spre casă a văzut că un magazin deschisese un târg în scopuri caritabile, așa că s‑a oprit acolo. Printre obiectele expuse era o față de masă lucrată de mână, cu broderii foarte frumoase. Și avea tocmai dimensiunile potrivite pentru a acoperi zona de unde căzuse tencuiala. A cumpărat‑o și a adus‑o la biserică. Tocmai începuse să ningă. O femeie în vârstă alerga să prindă autobuzul, dar l‑a pierdut. Pastorul a invitat‑o atunci să aștepte următoarele 45 de minute în biserică, unde era cald. El a luat o scară și cârlige și aproape că nu‑i venea să creadă la sfârșit cât de bine se potrivea fața de masă pe perete, ca un fel de tapiserie, acoperind toată suprafața distrusă. — „Pastore“, a întrebat brusc femeia, „de unde ai luat această față de masă?“. Ea a cerut să vadă dacă în colțul din dreapta jos erau cumva inițialele EBG. Și erau acolo. Pânza fusese brodată chiar de ea, în urmă cu 35 de ani, în Austria.