Sămânța bună
Ospățul bucuriei
Și l‑a trimis pe robul său, la ceasul cinei, să spună celor chemați: „Veniți, fiindcă deja toate sunt gata“. Și au început, într‑un gând, să se scuze toți […] Atunci stăpânul casei, mâniindu‑se […]
Luca 14.17,18,21
Nu te‑ar deranja și pe tine? Îți inviți cei mai buni prieteni la cină, depui efort și, când în sfârșit ai totul pregătit, unul după altul anulează cu puțin timp înainte… Probabil că un astfel de comportament insultător se întâlnește doar rareori. Dar Biblia relatează despre un om căruia i s‑a întâmplat exact acest lucru. Când totul este gata, niciunul dintre cei invitați nu vrea să vină. Și ce motive „importante“ invocă ei? Unul trebuie să‑și inspecteze noul teren, altul trebuie să‑și încerce perechile de boi, iar altul se însurase. Evident, ei nu sunt interesați de ospăț; pentru ei, gazda nu este importantă. Putem înțelege foarte bine supărarea gazdei; dar vedem că ea nu renunță la cină doar pentru că se confruntă cu asemenea refuzuri. Nu, ci caută noi invitați, pentru că erau alții care nu‑i desconsiderau ospitalitatea și erau chiar fericiți de invitație: săraci, infirmi, șchiopi, orbi…
Dumnezeu ne‑a pregătit un ospăț al bucuriei și ne invită pe toți. El dorește să ofere iertare de păcate și pace interioară tuturor oamenilor. Și într‑o zi vom împărtăși gloria cerului. Dar, pentru cei indiferenți, pentru cei mulțumiți de sine și care se consideră drepți, care disprețuiesc invitația lui Dumnezeu, pentru aceștia nu există bucurie. Pe de altă parte, cei abandonați, cei fără adăpost și distruși și care Își mărturisesc vina înaintea Lui experimentează harul Său și primesc o mare bucurie!
Există odihnă pentru toți cei de departe și de aproape:
în rănile Mielului lui Dumnezeu, pe crucea de la Golgota.
(Eleonore Princess Reuss, 1835‑1903)