Sămânța bună

Avea 69 de ani. Auzind evanghelia, s‑a întors la Dumnezeu. Citind Biblia și rugându‑se, a ajuns să‑L cunoască personal pe Domnul Isus, iar de atunci, modul ei de viață s‑a schimbat radical. Într‑o zi se îmbolnăvește însă foarte grav. O vecină nu tocmai drăguță, venind la ea în vizită, își dă cu părerea că în curând nu‑și va mai putea folosi mâinile, ceea ce „ar fi o pedeapsă de la Dumnezeu“, având în vedere talentul ei la tricotat și la brodat. Credința însă o susține, astfel că ea nu se teme deloc de așa ceva, ci este convinsă că Domnul acționează în cel mai bun mod pentru ea. Pe tot parcursul bolii, până la sfârșitul vieții, ea brodează portmonee cu texte biblice, pe care, în drumurile pe care le face pentru analizele și tratamentele medicale, le împarte tuturor celor cu care se întâlnește.

Acum ea este la Domnul. Dumnezeu a primit‑o în prezența Lui nu datorită faptelor ei bune, nici a curajului ei în încercare, ci numai prin Isus, Cel care a murit pe cruce pentru ea. Doar această jertfă unică i‑a dat dreptul de a deveni copil al lui Dumnezeu (Ioan 1.12) și de a fi luată lângă Domnul după încheierea vieții. Ea le‑a mărturisit tuturor celor care au vizitat‑o despre harul lui Isus. Versetele din Biblie brodate de ea pe portmonee vesteau iubirea lui Dumnezeu. Câte surprize vom avea când Îl vom întâlni pe Domnul față‑n față și când ne va descoperi toate lucrurile! Până atunci, să‑I acordăm toată încrederea pentru orice hotărăște cu privire la noi! El are grijă de bunăstarea noastră spirituală. Când suntem descurajați, ne îndeamnă poate printr‑un verset să perseverăm alături de El în mijlocul problemelor, cu gândul spre glorioasa țintă cerească, cu credință în promisiunea Sa, „Eu vin curând“.