Sămânța bună

În această istorie, elogiul sau lauda nu au loc. George Müller (1805‑1898) era prusac. Mama lui a murit devreme, iar tatăl lui i‑a dat o educație cât se poate de nepotrivită, încât încă din copilărie George a devenit mincinos, înșelător și chiar a început să bea. După o tinerețe aridă și fără Dumnezeu, a studiat, la sugestia tatălui său, teologia protestantă în Halle. S‑a întors la Dumnezeu. Apoi s‑a căsătorit cu Mary Groves, cea care îi va fi timp de 40 de ani o credincioasă însoțitoare de drum. În 1832 a fost invitat de Henry Craik în Anglia, pentru a‑l ajuta în Bristol la lucrarea evanghelică. După multe rugăciuni și cercetări din partea Domnului a înțeles voia Domnului și s‑a mutat în Bristol.

George Müller se preocupa mult de situația celor săraci. Deși avea la îndemână doar mijloace infime, iar veniturile sale erau sporadice, dădea tot ce avea celor lipsiți. În anul 1833 începuse să meargă dimineața devreme pe străzile Bristolului și să‑i strângă pe copiii săraci. Le dădea tuturor o bucată de pâine și totodată le împărtășea din învățăturile Bibliei. Mai târziu a procedat astfel și cu adulții. În anul 1834 întemeia prima școală creștină, ce avea ca scop răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și sprijinirea misiunii pe temeiul credinței. Aceste lucrări urmau să fie subvenționate numai de către cei credincioși și nu se admiteau împrumuturi sau datorii. Această acțiune a credinței a început fără a avea niciun capital, iar după mai puțin de un an, instituția punea deja în funcțiune 5 școli cu program zilnic.