Sămânța bună

Spre sfârșitul anului 1835, George Müller a hotărât să întemeieze o casă de orfani, iar în primăvara anului următor prelua deja primii copii. Astfel a început „Minunea din Bristol“, căci casa avea să se extindă, devenind o instituție cu 2.000 de copii. Încă de la început, George Müller și‑a impus două lucruri: 1. să nu apeleze niciodată pentru ajutor la oameni, ci numai la Dumnezeul și Tatăl său; 2. să nu divulge nevoile financiare, indiferent cât de mari ar fi fost ele într‑un anumit moment. Intenția lui era nu numai de a‑i ajuta pe orfani, ci și de a întări credința copiilor lui Dumnezeu și de a le arăta celor necredincioși că Dumnezeu ascultă și astăzi rugăciunile. Credința lui George Müller a fost răsplătită din belșug. Curând au fost atât de multe donații, încât a fost construită o a doua casă, iar după numai un an o a treia, apoi o a patra și o a cincea – clădiri imense de granit solid. Niciodată nu a fost nevoie ca el și colaboratorii săi să se abată de la principiile care‑i călăuzeau, chiar dacă necesarul de bani anual a atins în final suma de 30.000 de lire sterline. Niciodată Dumnezeu nu i‑a lăsat pe ai Săi în încurcătură, iar experiențele pe care George Müller le‑a avut în cei 65 de ani care i‑au fost oferiți pentru această lucrare a credinței au umplut și pot umple multe cărți. Celor care i‑au pus întrebări cu privire la ascultarea rugăciunii, el le‑a expus cinci puncte despre cum ar trebui să se apropie de Dumnezeu: 1. încredere deplină în lucrarea și mijlocirea Domnului Isus; 2. despărțire de orice păcat cunoscut; 3. credință în promisiunile lui Dumnezeu; 4. rugăciune după voia Lui: motivată spiritual, nu cu gândul de a risipi în plăcerile noastre; 5. continuitate în rugăciune și perseverență în așteptare.