Sămânța bună

I s‑a dat să judece chiar cazul fiului său. Judecătorul își pune roba și intră în sala de judecată. Fiul stă nepăsător. „Ei bine, și ce sentință o să mi se pronunțe?“ Faptele se pedepsesc cu amendă. „Și cât să mi se dea, câtă vreme judecata e în mâna tatălui meu?“ Procesul îl lasă insensibil. Mare este însă mirarea când se rostește hotărârea: amendă maximă! Dar și mai surprinzător este când judecătorul se ridică și plătește pentru fiul său întreaga sumă. Fiul cel aspru pedepsit iese din instanță deplin grațiat, pentru că judecătorul îmbină justețea cu iubirea. El „ține adevărul în dragoste“.

Iată două provocări. Prima: ce trebuie să fac eu? Să țin cu tărie adevărul divin pe care l‑am înțeles din Biblie! „Cumpără adevărul, și nu‑l vinde“ (Proverbe 23.23). Mântuirea este gratuită – Dumnezeu ne‑o dă prin har. Uneori adevărul Său ne poate costa mult, pentru că, în anumite situații, trebuie să renunțăm la unele lucruri, dacă vrem să păstrăm adevărul și să îl punem în practică în viață. Ascultarea de Cuvânt are prețul ei! A doua: cum trebuie să acționez? Cu dragoste! Adevărul nu este pentru dezbateri sau pentru încolțirea adversarilor cu argumente. Pot avea o cunoaștere clară ca luna și rece tot ca luna. Adevărul fără dragoste nu convinge. Trebuie ca dragostea divină să se vadă prin modul în care ținem acest adevăr. Creștinii care dețin adevărul în dragoste sunt ca soarele, care dă și lumină și căldură. Lumina este adevărul, iar căldura este dragostea. Trebuie să le răspândim pe amândouă. Domnul Isus a stat întotdeauna de partea adevărului și, în același timp, i‑a întâmpinat pe oameni cu dragoste.