Sămânța bună

George și‑a pierdut soția; apoi și‑a pierdut vederea; ceva mai târziu i s‑a amputat un picior. Înainte era foarte activ pentru Domnul și un cercetător atent al Cuvântului lui Dumnezeu; acum stă întins în pat. Deși cineva îl ajută cu tot ce poate ca să‑l hrănească și ca el să se simtă bine, condițiile în care se află nu sunt deloc plăcute și el este mai tot timpul singur.

Totuși George este plin de bucurie. Când l‑am vizitat, am fost primiți cu un zâmbet plin de bunătate. Unele dintre cuvintele pe care ni le‑a spus au fost: „Mă aflu sub mărul Domnului și rodul acestui pom este dulce pentru mine. În cer nu va mai fi un George orb și care are doar un picior; lăudat fie Numele Lui!“. Toată conversația cu el a decurs în felul acesta, fără nicio plângere. Alții care l‑au vizitat l‑au găsit la fel. L‑am întrebat cum se descurcă de când nu mai poate citi Biblia și mi‑a răspuns: „Nu‑mi lipsește Biblia dacă nu mai pot citi; am strâns mult din ea și pentru timpul de acum“. Într‑adevăr, în Cuvântul lui Dumnezeu își găsise bucuria inimii încă de când era în putere și activ, iar acum i‑a rămas tot atât de prețios, deși ajunsese slab și infirm.

Ce puternic exemplu pentru noi! Este ușor să spunem că Domnul Isus este în totul suficient, dar aici avem relatarea despre unul care a trăit acest adevăr. Și inimile noastre pot primi un exemplu prin el. Este deci posibil, în orice condiții, să trăim o viață plină de bucurie, privind prin credință spre Cel care este în glorie și pe care am învățat să‑L iubim. Să dorim să experimentăm mai mult acest fel de viață!