Sămânța bună

După prezentarea evangheliei, un tânăr i s‑a adresat predicatorului: „Sunt o cauză pierdută. Nu cred în nimic“. — „Și ce te aștepți să fac eu?“, l‑a întrebat predicatorul. — „De un lucru sunt totuși convins: credința îl face pe om fericit. Pentru asta vă invidiez! Dar ce trebuie să fac eu? Ce să studiez?“ — „Numai Biblia!“ — „Păi ce rost are să o citesc, dacă eu nu cred că ea este Cuvântul lui Dumnezeu?“

Atunci evanghelistul și‑a deschis Biblia, a citit versetul din Ioan 5.39 și i‑a spus: „Scripturile însele mărturisesc despre originea lor divină și despre dumnezeirea Domnului Isus“. — „În regulă. Voi citi Biblia. Și ce altceva trebuie să fac?“ — „Să te rogi!“ — „Dar de ce să mă rog la Dumnezeu, dacă nu cred deloc în El?“ — „Lipsa aceasta nu este un obstacol, dar trebuie să fii sincer. Dumnezeu îi răspunde celui care Îl caută cu sinceritate.“ — „Altceva?“ — „Cere‑I lui Dumnezeu să îți deschidă mintea, ca să înțelegi. Și apoi acționează în consecință!“ — „Asta e tot?“ — „Da, chiar tot!“

Două săptămâni mai târziu, tânărul a venit din nou la predicator și i‑a mărturisit: „Am citit ceea ce mi‑ați spus. Apoi I‑am cerut lui Dumnezeu să mi Se arate și să‑mi dea o dovadă că Biblia este Cuvântul Său și că Isus Hristos este Fiul Său și Mântuitorul păcătoșilor. Apoi mi s‑a clarificat cine este Isus și ce a făcut El pentru mine, așa că, în cele din urmă, am acceptat invitația Lui. Cu sufletul mâhnit, m‑am plecat înaintea Lui în rugăciune; și am găsit pace. Acum știu că El mă iubește și că păcatele mele sunt îndepărtate pentru totdeauna, prin puterea sângelui Său“.