Sămânța bună

Un bărbat de 93 de ani a fost internat la spital cu insuficiență respiratorie. După ce i s‑a administrat oxigen timp de douăzeci și patru de ore, bătrânul s‑a refăcut complet. A doua zi, medicul și o persoană de la administrativ, venind la patul lui, îi spun, printre altele, că tratamentul costă 5.000 de lei. „Dar nu‑ți face griji…“, i‑a mai zis medicul. Bătrânul a dat din cap: „Nu factura mă îngrijorează, am cu ce plăti. Mă gândesc însă că, timp de 93 de ani, am respirat aerul pe care Dumnezeu mi l‑a dat, și totuși El nu mi‑a cerut niciodată nimic“.

Bunătatea Domnului se arată în cele mai obișnuite acțiuni, respiratul, mâncatul, văzul, auzul. Dar ce merit eu? Ce mi se cuvine? Ne‑am obișnuit să ni se pară o normalitate să fim sănătoși și funcționali în toate privințele. Să ne întrebăm însă ce am făcut noi pentru ca Dumnezeu să ne facă bine zi de zi? Pe când era răstignit pe cruce, Isus a spus: „Tetelestai“, adică „S‑a sfârșit“ (Ioan 19.30). În timpul acela, atunci când o factură era achitată, avea să fie ștampilată cu acest cuvânt, „tetelestai“, „plătit“. Dacă Dumnezeu ne oferă mântuirea, este pentru că Domnul Isus a plătit la cruce, în locul nostru, datoria. Astfel, pentru că factura a fost plătită, harul Lui ne dă ceea ce noi nu meritam, iertarea. Să Îi mulțumim pentru toate darurile Lui, dar în special pentru această mântuire gratuită!

Spune‑mi, Doamne, bun Isuse, vreau să știu cum m‑ai iubit, / Într‑o lume răzvrătită, pentru ce Te‑ai răstignit? / Vreau să știu de ce, Isuse, Tu duios mă urmăreai / Și, însângerat pe cruce, Tu pe mine mă priveai, / Spune‑mi, Doamne bun, Isuse, cum de Tu m‑ai mântuit!