Sămânța bună

O jurnalistă italiană tocmai fusese eliberată dintr‑o închisoare din Iran. Ea se afla în drum către aeroport, însoțită de agentul de contrainformații care ajutase la eliberarea ei. Când mai aveau doar câteva sute de metri până la destinație, s‑a deschis focul asupra mașinii în care erau. Într‑o clipă, agentul s‑a aruncat deasupra femeii pentru a o proteja de gloanțe cu însuși trupul său. El a fost împușcat mortal, însă ea a scăpat cu viață.

Această întâmplare ne duce cu gândul la jertfa Fiului lui Dumnezeu. În sfințenia Sa, Dumnezeu nu putea trece păcatul cu vederea, ci trebuia să dea pe față tot păcatul și să‑l judece cu dreptate. Acest lucru este potrivit naturii Sale. Dumnezeu este însă și dragoste, de aceea L‑a trimis pe propriul Său Fiu pe pământ și L‑a dat să moară pentru noi. În dragostea Lui, Dumnezeu dorește să‑i mântuiască pe cei păcătoși; acest lucru este de asemenea potrivit naturii Sale.

Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru a suferi și pentru a‑Și da viața pentru cei vinovați. În El n‑a existat nici cea mai mică urmă de păcat. Prin urmare, doar El putea să Se așeze deasupra noastră și să ne protejeze de judecata divină, pe care noi o meritam. Și exact acest lucru l‑a făcut! Pe crucea Golgotei, Isus a îndurat cea mai adâncă suferință: Dumnezeu a așezat asupra Lui „nelegiuirea noastră, a tuturor“ (Isaia 53.6), Și‑a întors fața de la El și L‑a părăsit. În folosul cui a fost făcută această lucrare? În folosul tuturor celor care meritau judecata lui Dumnezeu și care acum cred în Isus Hristos. Ei beneficiază de protecție și de răscumpărare în urma jertfirii Lui pentru ei.