Sămânța bună

De fiecare dată când își vizita vecinii, le oferea un pliant de evanghelizare. Însă imediat ce pleca, pliantul ajungea mototolit în coșul de gunoi. Nimeni din această casă nu dorea să știe ceva despre Dumnezeu. Femeia care făcea curățenie în fiecare săptămână descoperea însă pliantele în coș, le scotea și le citea. Dumnezeu i‑a atins inima, astfel încât ea a primit cuvântul adevărului, a crezut în harul mântuitor și și‑a predat viața Domnului Isus. Evanghelia a ajuns la această femeie oarecum pe o cale ocolită, dar și‑a făcut din plin lucrarea și a salvat‑o. „Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se va întoarce la Mine fără rod, ci va face ce‑Mi place și va prospera în lucrul pentru care l‑am trimis“ (Isaia 55.11).

Un alt tânăr credincios punea regulat câte o broșură creștină pe fiecare dulăpior din fabrica unde lucra. Un muncitor s‑a supărat într‑o zi și i‑a aruncat cuvinte jignitoare. A venit însă războiul și ei s‑au despărțit. Peste 26 de ani, pe peronul unei gări, copiii din tabăra condusă de acel tânăr cântau o cântare creștină în așteptarea trenului. Din mulțime s‑a desprins un bărbat și a venit la el: Eu sunt cel care te‑a jignit atunci. Ca prizonier, am vrut să‑mi pun capăt vieții. Dar o pagină mototolită din broșura ta de pe dulăpior m‑a salvat. Acolo scria: „Priviți la Mine și veți fi salvați“ (Isaia 45.22). Astăzi sunt mântuit.

Dumnezeu ne invită pe toți. Mulți resping și doar câțiva acceptă. Omenirea se împarte astfel în două: unii nu cred în Dumnezeu, iar alții cred, primind iertarea păcatelor prin jertfa Domnului Isus.