Sămânța bună

Născută la Gedern, Germania, Eleonore avea 6 ani când a murit tatăl ei, contele Hermann. Cu toate acestea, copilăria ei la castelul din Isenburg a fost una fericită. La 20 de ani s‑a căsătorit cu prințul văduv Heinrich Reuss. Viața în noul mediu nu a fost lipsită de tensiune. Dar Eleonore von Reuss (1835‑1903) va ajunge să‑L cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. Inițial, ca profesor de teologie, ea povestește că obișnuia să susțină exegeza biblică. Era convinsă că, prin munca ei teologică, Îi va fi de folos lui Dumnezeu și va contribui la proclamarea evangheliei. Dar, făcând din filosofie temelia ei, ea a exclus Cuvântul lui Dumnezeu ca sursă a adevărului. A avut frustrări și a traversat o profundă criză spirituală. Dumnezeu însă nu a renunțat la această femeie înțeleaptă. S‑a întâmplat ca ea să intre în contact cu creștini adevărați care mărturiseau că Isus este Domnul lor. A fost impresionată de aceste mărturii autentice și a acceptat lucrarea de răscumpărare pentru ea însăși, încredințându‑I Mântuitorului viața ei. Cu puterea lui Dumnezeu, totul s‑a schimbat. Tânjea după părtășia cu alți creștini. Și‑a retras de pe piață cărțile și articolele anterioare. A compus „imnuri evanghelice“ și a publicat biografii. Preocupată de cei săraci, a fost implicată în lucrări diaconale. A avut 4 copii pe care i‑a crescut în evlavie. Ei îi datorăm forma de învățământ cunoscută astăzi sub denumirea de «grădiniță». Poemele sale exprimă certitudinea păcii ei: Pentru toți, de departe și de aproape, / Se găsește pace în rănile Mielului lui Dumnezeu de pe Golgota. Pe piatra ei funerară scrie: Soarele care zâmbește este Domnul meu Isus Hristos. Ceea ce mă face să cânt este ce se află în cer.