Sămânța bună

O doamnă în vârstă îmi spunea: „Sunt atât de slăbită și starea mea se înrăutățește pe zi ce trece; nici nu îți poți imagina ce înseamnă să îți fie greu să ieși din casă“. — „Nu te înțeleg, pentru că nu mai aud bine“, se scuza un bătrânel pe care l‑am întrebat ce mai face, „de‑abia mai reușesc să urmăresc o conversație, iar lucrul acesta mă face să mă simt exclus și din ce în ce mai singur; îți poți închipui asta?“. — „Nu mai pot vedea și, credeți‑mă, acesta este cel mai rău lucru care se poate întâmpla“, îmi spunea printre lacrimi o femeie cu vârsta înaintată.

Dumnezeu știe cât de dificil este să ne vedem zilnic tot mai vulnerabili. Dar ce alinare insondabilă oferă Cuvântul Său în astfel de situații! Ce promisiune măreață găsim în inima „evangheliei“ Vechiului Testament: „Până la bătrânețe Eu sunt Același; și până veți încărunți, Eu vă voi purta“ (Isaia 46.4)! Domnul Isus, Cel care ne cunoaște neputința, este Însoțitorul nostru: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Apostolul Ioan încarcă gândurile tuturor copiilor lui Dumnezeu cu această convingere minunată: „Știm că, atunci când Se va arăta El, vom fi asemenea Lui, pentru că‑L vom vedea așa cum este“ (1 Ioan 3.2).

Înțelepciunea lui Dumnezeu te va ajuta să spui „nu“ plângerilor tale și „da“ lui Dumnezeu în timp ce mergi pe cele mai dificile drumuri. Vei găsi multă mângâiere și încurajare uitându‑te la Cel care tânjește să te învețe cu credincioșie. Lumea ta nu e prea mică, iar lucrarea ta nu e prea neînsemnată. Poți pregăti scena care Îl glorifică pe Dumnezeu.

(J.E.T.)