Sămânța bună

Deși aceste lucruri mi s‑au întâmplat acum 70 de ani, amintirea lor îmi este încă vie. Ca mecanic de locomotivă, eram într‑o cursă de noapte. Era furtună și beznă, iar trenul nostru avea viteză. După o curbă foarte lungă, am văzut brusc lumini roșii în față. „Frânează, Ion, frânează!“, am strigat la colegul meu, iar el a acționat frâna imediat. Nu mai încăpea nicio secundă până la a fi prea târziu, căci resturile unui tren de marfă care deraiase erau morman în fața noastră. Nu vreau să‑mi imaginez ce s‑ar fi întâmplat dacă nu ar fi frânat exact în acea clipă și dacă nu s‑ar fi oprit trenul exact în acel loc…

Am fost recunoscător că am văzut la timp luminile roșii de semnalizare… Dar și mai recunoscător am fost că Dumnezeu, din iubirea Lui pentru sufletul meu, pe care îl avertiza, îmi arătase atunci „lumina roșie“. Și El m‑a trezit! Mi‑am dat seama că eram păcătos și I‑am cerut lui Dumnezeu mântuirea. Acum am „răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea greșelilor, după bogățiile harului Său“ (Efeseni 1.7). De atunci, în viața mea strălucește de la Dumnezeu „lumina albă de drum“: sunt mântuit.

Călătoria noastră nu sfârșește la mormânt. Ea duce în eternitate. Te‑ai întrebat vreodată ce se va întâmpla cu tine după moarte? Te‑ai gândit ce ar însemna dacă Dumnezeu va fi nevoit să pună ultimul roșu la semaforul vieții tale? la seama cu solemnitate! Ai la dispoziție „o mântuire așa de mare“. Dumnezeu te avertizează din nou astăzi să nu o disprețuiești. Ce plăcut este să mergi cu „lumina de drum“ pornită! Cu Domnul Isus!