Sămânța bună

Rut, o văduvă moabită, s‑a mutat la Betleem, în Israel, împreună cu soacra ei israelită, Naomi. Socrii ei plecaseră de acolo cu mulți ani în urmă și emigraseră în țara Moabului din cauze unei foamete. Acolo a murit întâi socrul ei, apoi soțul ei. Atunci Rut a hotărât să‑și urmeze soacra în patria ei, pentru că se simțea legată de Dumnezeul lui Israel și de poporul Lui. Este o istorie emoționantă, care are un final frumos: Rut l‑a întâlnit pe Boaz cel bogat, s‑au căsătorit și au avut un fiu care a fost strămoșul regelui David și, în felul acesta, strămoșul lui Mesia – Isus Hristos. Aparenta „coincidență“ care i‑a adus împreună pe Rut și pe Boaz este, de fapt, condusă de Dumnezeu.

Aceia care trăiesc în dependență de Dumnezeu pot avea multe experiențe asemănătoare și în zilele noastre. Așa a fost situația și cu un creștin care mergea în Rusia cu Biblii în timpul Războiului Rece (numit și conflict înghețat, 1947‑1989). În România, o femeie i‑a cerut o Biblie în limba română. Ea încercase să le spună romilor și poporului sinti despre Domnul Isus, dar nu avea o Biblie a ei. Din nefericire, omul i‑a putut spune că avea Biblii doar în limba rusă. Dar femeia nu a renunțat: „Nu pot crede! Este atât de important pentru mine! Chiar nu aveți măcar o Biblie în română?“. Și, spunând aceasta, s‑a apucat să ia, una câte una, bibliile din portbagaj. Dintr‑odată a exclamat: „Iată o Biblie în română pentru mine!“. Creștinul a rămas mut, pentru că el personal strânsese și încărcase bibliile, iar cea în limba română ajunsese acolo din greșeală. Coincidență? Nu, ci Dumnezeu Însuși S‑a îngrijit de aceasta. Așa Se folosește El de aparente „coincidențe“, pentru a ne arăta marea Lui iubire.