Sămânța bună

Am participat la o întâlnire de studiu biblic pentru tineret având tema prioritățile în viață. Mesajul a fost unul relevant pentru noi. Cheia era aceasta: „Nu vă irosiți timpul urmărind atingerea unor obiective lipsite de semnificație! Străduiți‑vă să căutați doar ceea ce contează cu adevărat“.

Acolo fiecare dintre noi a primit cinci coli de hârtie. Pe fiecare dintre ele trebuia să scriem câte un țel fundamental al vieții noastre, din orice domeniu, realizări, idealuri, legături, orice devenise important pentru noi. Nu mi‑a fost ușor să stabilesc cinci intenții prioritare. A trebuit să mă gândesc mult înainte de a le putea scrie. Când am terminat, cel care coordona lecția ne‑a spus: „Acum limitați‑vă obiectivele la patru. Luați una dintre coli și aruncați‑o în foc“. Astfel a continuat până când am rămas cu o singură coală de hârtie, pe care scrisesem obiectivul care era cel mai important pentru mine.

Această experiență m‑a răscolit zdravăn. M‑am întrebat cu seriozitate: Sunt eu dispus cu adevărat să‑L recunosc pe Domnul Isus mai presus de orice, chiar dacă trebuie uneori să fac renunțări pentru aceasta? Este El cu adevărat primul meu Obiectiv? Îmi canalizez eu toată energia spre El și „arunc în foc“ tot ce mă îndepărtează de calea Lui? Sunt eu gata să mă înrolez în cursa chemării cerești, imitându‑l pe apostol? Deși Pavel era prizonierul lui Nero, totuși epistola sa e plină de victorie: „Uitându‑le pe cele din urmă și aruncându‑mă spre cele dinainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus“ (Filipeni 3.13,14)!