Sămânța bună

Pavel era prizonier. Acum nu își mai putea programa singur călătoriile. Alții hotărau pentru el cum și când să se deplaseze. Pentru apostol sosise vremea să fie trimis în Italia. În timpul acestei călătorii se afla sub supravegherea centurionului roman Iulius. Din punct de vedere omenesc, de bunăvoința lui depindea cât de greu aveau să apese lanțurile pe trupul lui Pavel. Și noi avem parte de situații în care suntem lipsiți de libertatea de a decide singuri cu privire la ce urmează să facem. De pildă, la muncă sau în serviciul militar, superiorii hotărăsc cum trebuie să se desfășoare activitatea. Dacă ei sunt nedrepți sau aspri, ne confruntăm cu dificultăți; dacă se comportă cu bunăvoință, atunci totul ne este mai ușor.

În călătoria spre Roma, corabia ancorează în Sidon. În mila Sa, Dumnezeu S‑a îngrijit ca acest centurion să îi permită apostolului întemnițat să își viziteze prietenii: „Iulius se purta îngăduitor cu Pavel și i‑a dat voie să meargă la prietenii săi și să primească îngrijire“ (Fapte 27.3). Iulius nu era obligat să facă aceasta, însă a arătat îngăduință față de Pavel. Uneori avem și noi superiori care ne tratează frumos și care ne despovărează de anumite dificultăți, deși nu sunt obligați să o facă. Îi mulțumim oare lui Dumnezeu pentru o astfel de purtare îngăduitoare? El Se află în spatele tuturor circumstanțelor și harul Său este la lucru. Ce plăcut este pentru inima Lui să audă cum schimbăm rugăciunea „Doamne, păzește‑mă de șeful meu“, în mijlocirea „Doamne, ai milă de șeful meu“!