Sămânța bună

Tabloul învierii lui Lazăr din Ioan 11 este unul fără seamăn. Cele două surori ale lui au trimis vorbă la Domnul Isus, zicând: „Acela pe care‑l iubești este bolnav“. Ele sperau că Domnul va veni imediat și că îl va vindeca pe fratele lor. Dar, înainte ca El să ajungă în Betania, Lazăr a murit.

Marta I‑a ieșit în întâmpinare exprimându‑și dezamăgirea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n‑ar fi murit“. Însă imediat ea a rostit cuvinte care i‑au scos la iveală credința: „Dar și acum știu“. Deși evenimentele nu au decurs așa cum își imaginase, Marta a continuat să se încreadă în Domnul.

Cât de frumos este atunci când credința nu dă greș într‑o situație dificilă din viață! Ce bine este când, în mijlocul furtunii, flacăra credinței continuă să ardă, chiar dacă uneori seamănă doar cu o mică lumânare care abia mai pâlpâie! În ceasul întunecat, Domnul este Cel care ne susține credința. El ne înnoiește curajul, ca să putem spune plini de încredere: „Dar și acum știu“.

Domnul Isus a susținut credința Martei cu o promisiune care părea greu de crezut: „Eu sunt Învierea și Viața; cine crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi; și oricine trăiește și crede în Mine nicidecum nu va muri vreodată“.

Această speranță hrănește și astăzi încrederea în Fiul lui Dumnezeu. Când nu primim răspuns prompt în încercările noastre, să știm că este un motiv tainic legat de gloria lui Dumnezeu și de binele nostru final.