Sămânța bună
Au refuzat să creadă
Și, deși El făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El, ca să fie împlinit cuvântul profetului Isaia, pe care l-a zis: „Doamne, cine a crezut vestirea noastră? și cui i-a fost descoperit brațul Domnului?“. De aceea nu puteau să creadă, pentru că din nou Isaia a spus: „Le-a orbit ochii și le-a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să-i vindec“.
Ioan 12.37-41
Aceste versete ne conduc din nou pe ulițele din Israel, ca să înțelegem starea poporului. Isus făcuse multe semne în Israel, dar ei refuzau să creadă în El. Ochii le erau orbiți. Întâi respinseseră mărturisirea lui Isaia despre Mesia, când profetul le vorbise despre „Brațul Domnului“. Acum Isus era cu ei și aveau șansa să experimenteze ceea ce anunțase Isaia. Dar nu au acceptat acest anunț ca venind de la Dumnezeu, ci au atribuit diavolului cuvintele Domnului (Ioan 8.49,52). Atribuind lucrările Lui diavolului, ei au respins deopotrivă „Brațul Domnului“. Aceasta a fost vina poporului evreu: au refuzat să creadă în El. Și, pentru că au respins cuvintele și lucrările lui Isus, a venit timpul când ei nu mai puteau să creadă. Dumnezeu Însuși a intervenit și a pedepsit poporul cu orbire și cu împietrire. El mai făcuse acest lucru cu Faraon, regele Egiptului, după ce acesta își împietrise constant inima.
Noi trăim astăzi în vremea harului, dar această vreme se va isprăvi foarte curând. Îndemnul din Evrei 3.7 este încă valabil: „Astăzi, dacă veți auzi glasul Lui, nu vă împietriți inimile“.
De ce nu vii, tu, suflet nestatornic, cât încă pot Mântuitor săți fiu? Când vei striga, va fi atunci zadarnic, vei plangeamar, dar fiva prea târziu…