Sămânța bună

Îndatoririle dificile ne descurajează adesea, iar prezicerile precum „ce sugerezi tu va fi foarte greu de realizat“ nu ne ușurează cu nimic situația.

Cei doisprezece ucenici au simțit cu siguranță aceasta, atunci când Domnul i-a trimis să predice evanghelia în cetăți și în sate. El le-a spus: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor … Și veți fi urâți de toți, pentru Numele Meu“ (Matei 10.16,22). Însă Domnul a mai spus că nu trebuia să se teamă de cei care-i urau. Vrăjmașii nu le puteau face mai rău decât să le ucidă trupul. Fără îndoială, un lucru îngrozitor! Câți oare n-au plătit acest preț, de la primii apostoli și până în zilele noastre!

Dar de ce nu trebuia ucenicii să se teamă? Pentru că aceia care-i urau nu le puteau ucide sufletul. Acest lucru era peste puterea lor. Dumnezeu este Cel care are toată puterea și care poate judeca și trupul și sufletul. Iar El va aduce această judecată asupra celor care nu Îl respectă și nu Îi slujesc. Nu vrăjmașii celor credincioși vor avea ultimul cuvânt în această privință, ci dreptul acesta Îi aparține lui Dumnezeu. Cei care cred în Hristos nu trebuie să se teamă de vrăjmașii lor: Dumnezeu îi va ocroti. Lui Îi pasă de vrăbiile pe care oamenii le consideră fără valoare. Cu cât mai mult Se va îngriji de copiii Lui, care Îi sunt cu mult mai de preț! El nu va îngădui ca ei să sufere rușine. Prin urmare, adevărații creștini se pot încrede cu bucurie în Dumnezeu și Îi pot sluji cu smerenie.