Sămânța bună

Sare din pat, își face un duș, își bea în grabă cafeaua… Trei sferturi de oră în metroul supraaglomerat și iată-l ajuns la birou. Prima discuție necesită concentrare, o a doua urmează imediat. În timpul pauzei de prânz are de discutat cu colegii câteva chestiuni importante. Apoi două întâlniri cu clienții, multe rapoarte de redactat, întrerupte de frecvente apeluri telefonice. Ora 8 seara. În sfârșit ajunge acasă. La masa de seară își citește corespondența. Se prăbușește pe canapea și pornește televizorul. Dar, prea obosit pentru a se uita la film, adoarme buștean. Apoi sună ceasul deșteptător…

Omule, chiar trebuie să încetezi să mai gonești prin viață așa cum o faci! Dacă vei continua astfel, vei ajunge la pensie fără să fi trăit cu adevărat dacă inima nu îți va ceda înainte… Oprește-te și gândește-te dacă nu cumva treci cu vederea ceea ce este esențial. Alergi cu sufletul la gură după o viață împlinită, fără să o obții vreodată. Cu toate acestea, Dumnezeu ți-ar da cu drag fericirea. El te iubește și are totul pregătit pentru a te face fericit. Deschide-ți Biblia și citește:

„Fiindcă, la ce i-ar folosi unui om dacă ar câștiga toată lumea și și-ar pierde sufletul?“ (Marcu 8.36).

Un jurnalist, luând interviu unui important om de afaceri din Italia, care dezvolta întreprinderi în multe domenii de activitate, în multe țări, l-a întrebat: „Ce vă face să alergați așa?“. — „Mi-am pus și eu această întrebare și până acum n-am găsit răspunsul!“, a răspuns el.

Tăiați legăturile care vă fac robii lucrurilor pământești!