Sămânța bună

Principiul de a-și da viața pentru a salva viața a fost realizat perfect în Hristos. Cât de mulți oameni iubesc viața aici și acum, în această lume, și nu se gândesc deloc la Dumnezeu și la eternitate! Viața acestora va sfârși în moarte și în judecată. Dar oricine renunță să trăiască o viață fără Dumnezeu în această lume și se încredințează lui Isus primește deja viața eternă, cu perspectiva gloriei cerești. Credincioșii Îl slujesc pe Domnul care a fost răstignit de lume, dar a fost înviat de Dumnezeu și înălțat la cer. Prin urmare, oricine Îl urmează pe El trebuie să fie pregătit pentru suferință, rușine și dispreț, în această lume, și, pe de altă parte, de perspectiva gloriei eterne care îl așteaptă la Tatăl. Această stare de inimă este recunoscută și onorată de Tatăl ceresc. Într-o zi, acest lucru va fi văzut de întreaga lume. Cele mai înalte onoruri pe care le acordă această lume sunt lipsite de valoare. Nici onorurile și nici eșafodul nu trebuie să ne abată de la drumul către cer. Iată un frumos exemplu: Thomas Morus, renumitul cancelar al Angliei, se afla în apogeul gloriei când a căzut în dizgrația regelui Henric al VIII-lea din cauza credinței. Soția lui l-a vizitat în închisoare și îl implora: „De ce, prin refuzul tău de a te lăsa de Isus, arunci întreaga familie în cea mai disperată mizerie?“. — „Dar cât aș mai putea trăi?“, a întrebat el. — „Cel puțin 20.“ — „Și, pentru 20 de ani pământești, vrei să-mi lepăd mântuirea eternă?“