Sămânța bună

Omul se compară adesea cu celălalt. Fiecare crede că este superior față de altul, cel puțin dintr-un punct de vedere. Dumnezeu dorește să ne privim pe noi înșine corect: cine sunt eu, dar nu în raport cu altul, ci în fața lui Dumnezeu.

„Nu este nicio deosebire între iudeu și grec“. Același Domn îi acceptă pe toți cei care se întorc la El (Romani 10).

„Dumnezeu nu primește după înfățișare“ (Romani 2.11): nu există nicio părtinire.

„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“: dragostea lui Dumnezeu cuprinde întreaga umanitate.

Și totuși, sentința divină este categorică și fără apel: „Nu există nicio diferență, căci toți au păcătuit“. Dumnezeu ne vede așa cum suntem; să acceptăm acest verdict divin: Sunt un păcătos!

Pe Isus, „care nu a cunoscut păcat, Dumnezeu L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim neprihănirea lui Dumnezeu în El“ (2 Corinteni 5.21). Pe toți cei care cred în Domnul Isus, Dumnezeu nu-i mai vede „păcătoși“, ci neprihăniți și împreună cu Hristos. „Tuturor celor ce L-au primit, le-a dat dreptul de a fi copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12). Nu există nicio diferență: toți cei care au recunoscut în fața lui Dumnezeu că sunt păcătoși și care au crezut în Domnul Isus sunt copii ai lui Dumnezeu, martori ai lui Isus Hristos pe pământ.