Sămânța bună

Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, dictatorul italian Benito Mussolini (1883-1945) a emis un decret prin care le interzicea cetățenilor italieni să emigreze în America. La acea vreme, în Italia se aflau în trecere doi bărbați, care prin naștere erau italieni, dar care trăiau în America de mulți ani. Unul dintre ei era un bancher de renume, care vorbea excepțional engleza și care avea relații solide cu cei de rang înalt. Celălalt devenise fermier american; el nu vorbea bine engleză, iar manierele americane îi erau încă străine.

Amândoi au cerut permisiunea de a se întoarce în America cât mai curând posibil, dar numai unul dintre ei a reușit. Acesta avea cetățenie americană. Așa că decretul nu s-a aplicat și pentru el. Bancherul, pe de altă parte, rămăsese cetățean italian. Protestele sale, averea sa, cunoștințele sale lingvistice și relațiile sale nu au fost de niciun folos.

La fel se întâmplă în ceea ce privește ajungerea în rai. Poți duce o viață onorabilă, creștină după toate aparențele, poți avea relații bune cu credincioșii și chiar poți avea cunoștințe despre Biblie. Degeaba, pentru că acest lucru nu este un drept automat de a ajunge în rai. Cineva devine cetățean al cerului numai prin credința în Mântuitorul Isus Hristos. El își poate uni glasul cu toți răscumpărații, cântând:

Acum suntem popor ceresc, deși suntem în lume.
Cetățenia noastrăi sus, în slava Lui cea mare.