Sămânța bună

Toată lumea înțelege, din experiență, ce este lumina și ce este întunericul. Acești doi termeni au însă o semnificație mult mai largă în sensul lor figurativ. Acest lucru se observă din plin în ceea ce privește utilizarea lor în Evanghelia după Ioan.

Versetul de astăzi vorbește despre Cel care a adus lumina în lumea noastră confuză. Într-adevăr, El Însuși era Lumina. Este de înțeles că oamenii din acea vreme se întrebau cine este această Persoană – dar El Se afla chiar în mijlocul lor.

În primele versete ale Evangheliei sale, Ioan a menționat deja câteva detalii despre Hristos, Fiul lui Dumnezeu: El Însuși era Dumnezeu și fusese cu Tatăl din veșnicie. Toate au fost făcute prin El. Prin întruparea și viața desăvârșită a lui Isus pe pământ, fiecare persoană este pusă în lumină, căci prin El învățăm cine este Dumnezeu, ce este omul și cum trebuie să trăiască. Întrebarea pentru noi este: ce facem cu această Lumină? Recunoaștem noi ceea ce ne arată ea ca fiind adevărat, sau pur și simplu închidem ochii și rămânem în întuneric?

Mulți oameni și-au deschis viața pentru a-L lăsa pe Isus să intre cu lumina Sa. Rezultatul a fost că au realizat că trecutul, prezentul și viitorul lor trebuie judecate altfel decât credeau ei; și au început să trăiască o viață complet nouă: „Dar tuturor celor care L-au primit, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).