Sămânța bună

David, împăratul Israelului, este cel care scrie aceste cuvinte. În ciuda poziției sale înalte, el a avut parte de multe necazuri, inclusiv din partea fiului său, Absalom. Cu siguranță că putem înțelege sentimentele de durere care răzbat din aceste cuvinte, „mă urăsc fără temei“. Ele fac trimitere la Isus Hristos, la trădarea Lui, la insultarea Lui, la omorârea Lui fără motiv. Soldații marelui-preot veniseră cu săbii și cu toiege, ca să-L prindă. Mulțimea adunată în fața guvernatorului roman Pilat striga înverșunată: „Luați-L pe omul acesta … Răstignește-L!“. Irod, împăratul Galileei, Îl trata pe Isus cu dispreț și cu o josnică lipsă de respect. Soldații romani își băteau joc de El, îmbrăcându-L cu haina purpurie și punându-I pe cap o coroană de spini. Unul dintre răufăcătorii răstigniți împreună cu El Îl hulea, spunând: „Dacă ești Tu Hristosul, mântuiește-Te pe Tine Însuți și mântuiește-ne și pe noi“. Chiar și trecătorii Îl huleau. Marii-preoți și cărturarii, care ar fi trebuit să știe din Scriptură cine era Isus, își băteau joc de El. Niciunul dintre acești oameni nu avea vreun motiv să-L urască pe Hristos. Cu toate acestea, liderii religioși, provocați de invidia națiunii, și-au folosit influența pentru a stârni ura împotriva lui Isus în rândul multor oameni. Prin disprețul și comportamentul lor rău, oameni din toate mediile sociale au dezvăluit că sunt împotriva lui Dumnezeu și a Fiului Său, fără niciun motiv.

Chiar și astăzi, nimeni nu poate avea un motiv real pentru respingerea lui Isus. Și cât de actuală este profeția astăzi: „El era disprețuit și părăsit de oameni … și noi nu L-am prețuit“ (Isaia 53.3)!