Sămânța bună

Domnul Isus traversa Lacul Ghenezaret (numit și Lacul Tiberiada, Marea Tiberiadei sau Marea Galileii) într-o corabie. Când a debarcat pe țărm, un om cu aspect sumbru, posedat de demoni, s-a apropiat de El. Acesta trăia printre morminte și umbla gol. Toată lumea se temea de el. De multe ori fusese legat cu lanțuri, dar întotdeauna reușise să se elibereze. Nimeni nu-l putea îmblânzi; de aceea toată lumea îl evita. Firea sa neliniștită îl împingea mereu în munți și în morminte. Obișnuia să țipe și să se mutileze cu pietre ascuțite. Era o priveliște de nedescris! Când acest om L-a văzut pe Isus, a alergat la El și s-a închinat în fața Lui, strigând: „Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiu al Dumnezeului Celui Preaînalt?“. Demonul care vorbea prin acest om știa că Isus este Fiul lui Dumnezeu, dar numai această cunoaștere era insuficientă pentru a-l schimba și salva pe bietul nenorocit.

Isus a poruncit demonului să iasă din om. Înainte de a face acest lucru, duhul necurat L-a rugat să îl lase să intre în turma de porci din apropiere, iar Domnul i-a permis. Demonul a ieșit din om și a intrat în animalele care, din cauza șocului, s-au repezit pe malul abrupt al lacului și s-au înecat. Toată nenorocirea s-a desfășurat sub ochii păstorilor care, nemaiputând face nimic pentru a o împiedica, s-au grăbit în cetate pentru a vesti cele întâmplate. Acel om nefericit a fost eliberat de sub puterea lui Satan. Însă, deși acest lucru ar fi trebuit să fie un prilej de bucurie, efectul s-a dovedit a fi contrariul.