Sămânța bună

De mai multe ori se aflase la un pas de moarte. Odată, în timpul unei excursii montane în Alpi, un strat subțire de gheață a cedat și aproape să-și sfârșească viața înecat într-un lac glaciar. Altădată, iahtul său s-a răsturnat în timpul unei furtuni, însă a fost găsit la timp de bărcile de salvare. În jurul vârstei de 45 de ani a fost diagnosticat cu leucemie, însă, datorită îngrijirii medicale exemplare, boala a stagnat. Dumnezeu i-a mai acordat încă cincisprezece ani de viață, până în ziua când, în timpul unui uragan, un copac s-a prăbușit asupra mașinii pe care o conducea și el a murit.

Dar de ce am spus toate acestea? Pentru că acel om, deși era amabil și prietenos cu toată lumea, deși avea vecini creștini, dintre care unul îi vorbea cu regularitate despre credința în Isus Hristos și deși cunoștea bine Biblia, el nu vedea de ce ar avea nevoie de un Mântuitor. Dumnezeu a vrut să îl salveze pe acel om. L-a avertizat cu insistență, de nenumărate ori. Dar acea zi furtunoasă a pus capăt vieții lui pe pământ. Într-o clipă a fost chemat în eternitate, pentru a răspunde în fața lui Dumnezeu.

„Iată, toate acestea le lucrează de două, de trei ori cu omul, ca să-i întoarcă sufletul de la groapă, ca să fie luminat cu lumina celor vii“ (Iov 33.29,30).

„Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, ale îngăduinței și ale îndelungii Lui răbdări și nu înțelegi că bunătatea lui Dumnezeu te conduce la pocăință?“ (Romani 2.4).