Sămânța bună

Biografia celui de-al șaselea președinte (1825-1829) al Statelor Unite, John Quiny Adams (1767-1848), consemnată de nepotul său, amintește că, dintre toate influențele care au contribuit la formarea bărbatului matur, lipsa unei evlavii a fost ceea ce l-a tras cel mai mult înspre rău. Mergea la biserică de două ori în fiecare duminică, citea Biblia, se ruga și urmărea întâlnirile religioase, dar făcea totul într-un mod superficial, căci, pentru el și pentru frații și surorile lui, religia nu fusese niciodată ceva autentic. Crescuseră fără teamă evlavioasă în inimile lor și fără să fie conștienți că învățătura creștină trebuia luată în serios.

Această carte a fost scrisă cu mai bine de un secol în urmă, dar ea oglindește cu acuratețe starea din multe case creștine de astăzi din întreaga lume. Doar aparență creștină: mersul la biserică, citirea Bibliei, învățătura, chiar și rugăciunea – toate asistate de părinți. Motivul pentru care rezultatul a fost atât de slab se poate rezuma prin afirmația: „El urmărea întâlnirile religioase în mod superficial“. Ceea ce ar fi trebuit să fie o experiență vie pentru copii s-a dovedit a fi o formă moartă, fără niciun conținut. Ce lipsea? În toată această biografie, Persoana lui Isus Hristos nu a fost menționată niciodată, cu toate că autorul a amintit multe lucruri bune ale președintelui.

Ce diferență mare a fost în cazul tânărului Timotei! Mama lui l-a învățat Sfintele Scripturi, astfel încât el a devenit „înțelept spre mântuire, prin credința care este în Hristos Isus“ (2 Timotei 3.15).