Sămânța bună

Petru, martorul curajos

Să știe deci sigur toată casa lui Israel că Dumnezeu L-a făcut și Domn și Hristos pe acest Isus, pe care voi L-ați răstignit.

Fapte 2.36

Versetul de astăzi încheie admirabila cuvântare rostită de omul care, cu doar puțin timp înainte, Îl tăgăduise pe Isus Hristos. Ce a determinat o astfel de schimbare la el? Isus Hristos înviase din Locuința morților! Când El a fost răstignit, totul părea pierdut. Dar după trei zile a înviat și S-a arătat apostolilor și altor ucenici, în diferite ocazii. Petru învățase că moartea lui Isus pe cruce însemna victorie, nicidecum înfrângere. Aceasta le-a oferit ucenicilor o mare bucurie și un mare curaj, chiar și după momentul în care Stăpânul lor S-a înălțat la ceruri.

Zece zile după înălțarea lui Isus, Duhul Sfânt a coborât pe pământ și a început să locuiască în credincioși ca Mângâietor. Prin El, ei au primit puterea să-I slujească lui Hristos și să fie martorii Lui. Coborârea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, la Ierusalim, a fost însoțită de semne vizibile. Petru a explicat ce însemna acest lucru în fața vizitatorilor uimiți care participau la sărbătoare. A fost o cuvântare curajoasă și de mare impact. El a vorbit despre Isus, Domnul și Stăpânul său. A vorbit deschis și clar, acuzându-i pe ascultătorii lui de răstignirea „Acestui Isus“. A vorbit cu autoritate, dar și cu dragoste. Cuvântarea a atins inimile multor ascultători. Ei au întrebat: „Ce să facem?“. I-a încurajat să își schimbe modul de gândire și să se pocăiască; să creadă în Isus Hristos și să-L mărturisească pe El ca Mântuitorul trimis de Dumnezeu. În ziua aceea, trei mii de suflete au fost mântuite.

Citire zilnică: Citirea Bibliei: Daniel 1.9-21 · Psalmul 37.21-29