Sămânța bună

Versetele de azi ne aduc înainte ultimele ore ale Domnului Isus de dinainte de cruce. Nu ne putem imagina ce a însemnat pentru El acea moarte care se apropia… Urma să aibă parte de durere fizică cruntă, pentru că soarta Lui urma să fie o moarte chinuitoare pe cruce.

Însă nu din acest motiv S-a rugat Isus ca ceasul acela să treacă de la El, ci adevăratul motiv era că El urma să fie „făcut păcat“. El urma să sufere judecata lui Dumnezeu pentru cei păcătoși, deși ei ar fi meritat-o. Acesta era lucrul ce tulbura sufletul Celui fără păcat. El a strigat „cu strigăt puternic și lacrimi“ (Evrei 5.7). „Ava, Tată, la Tine toate sunt posibile; depărtează paharul acesta de la Mine.“

Toate lucrurile sunt într-adevăr posibile la Dumnezeu. Dar aici nu era vorba de aceasta. Nici Isus nu Își folosea propria putere în această chestiune. Așa că El a adăugat: „Tatăl Meu, dacă nu se poate să treacă acesta fără să-l beau, facă-se voia Ta“ (Matei 26.42). Nu era nicio altă cale, pentru că era vorba de vina noastră înaintea lui Dumnezeu. Nu era niciun alt mod pentru ca omenirea să fie adusă într-o relație cu Dumnezeu.

Dumnezeu avea putere să ia paharul acela de la El, dar, din dragostea Lui față de noi, nu a făcut aceasta. Așa că Domnul Isus a părăsit grădina unde Se rugase, ca să meargă la cruce. El Și-a jertfit viața, ca să ne deschidă nouă calea către Dumnezeu.