Sămânța bună

Pe vremea când eram în liceu, eu și colegii mei obișnuiam să copiem foarte des la teste. Nu voi uita niciodată cuvintele pe care ni le-a spus într-o zi profesorul nostru de matematică, înainte să ne împartă subiectele de examen: „Azi, dragii mei, vă aflați în fața a două teste: primul la geometrie, al doilea de sinceritate. Sper să le treceți pe amândouă. Dacă picați la vreunul dintre ele, aș prefera să fie la geometrie. În carieră veți avea mai multe ocazii să aplicați principiile sincerității decât teoremele geometrice“.

La un moment dat, cu toții trebuie să trecem testul sincerității, într-un fel sau altul. De exemplu, ce facem atunci când casiera de la supermarket ne dă mai mult rest decât ar trebui? „La urma urmei, a fost greșeala ei, nu a noastră.“ Și, când completăm formularele pentru taxe, omitem intenționat ceva? „N-o să observe nimeni asta.“

Profesorul meu avea dreptate. Conduita noastră morală e cu mult mai importantă decât nivelul educației sau al venitului nostru. Un astfel de comportament necesită să fim întâi de toate sinceri înaintea lui Dumnezeu, pe care nu Îl putem înșela, și apoi să ne încheiem socotelile cu El, adică să ne recunoaștem vinovăția în prezența Lui. Datorită lucrării încheiate a Domnului Isus, Dumnezeu poate lua asupra Lui datoria atât de mare pe care o avem față de El.