Sămânța bună

Avraam, „prietenul lui Dumnezeu“ (Iacov 2.23), trăia pe munte, în timp ce nepotul lui, Lot, care Îl cunoștea pe Dumnezeu, s-a stabilit în Sodoma. Dumnezeu i-a spus lui Avraam că va aduce judecata asupra acelei cetăți depravate. Tulburat de gândul soartei teribile care îl aștepta pe nepotul său, Avraam s-a rugat stăruitor lui Dumnezeu. L-a implorat să cruțe cetatea, dacă se vor găsi acolo măcar zece persoane neprihănite. Și Dumnezeu a promis că așa va face. În dimineața următoare, Sodoma era o masă de foc și de pucioasă. Dumnezeu nu găsise acolo zece suflete neprihănite. Deci ce s-a întâmplat cu Lot? Rugăciunile lui Avraam au fost inutile? Nicidecum! Dumnezeu aude rugăciunile. El a văzut teama lui Avraam pentru nepotul său. Plin de milă, Dumnezeu l-a făcut pe Lot să părăsească Sodoma împreună cu fiicele lui, chiar înainte de a distruge cetatea. Ei și-au găsit refugiul pe munte. Relatarea biblică nu ne spune că Avraam l-a mai revăzut vreodată pe Lot. Dar el nu s-a rugat în zadar. Dacă Dumnezeu l-a cruțat pe Lot, aceasta s-a întâmplat pentru că El „Și-a amintit de Avraam“ (Geneza 19.29). Datorită unchiului, Dumnezeu l-a cruțat pe nepot.

Dragi creștini, avem persoane apropiate, membri ai familiei noastre, care sunt în lume. Ne rugăm lui Dumnezeu pentru ei, știind că în curând va veni judecata asupra acestei lumi corupte? Să nu cedăm! Dumnezeul credincios aude rugăciunile noastre. Poate că nu vom vedea răspunsul cerului. Dar să nu ezităm niciodată să implorăm compasiunea nemărginită a lui Dumnezeu pentru cei care ne sunt aproape și pe care îi iubim.